Tools
Change country:
Radio Europa Liberă/Radio Libertatea
Radio Europa Liberă/Radio Libertatea
Carmen Maria MACHADO. Corpul ei şi alte desfătări
Aşa cum spune şi titlul, Corpul ei şi alte desfătări, de Carmen Maria Machado (n. 1986), Vellant, 2018, e despre „lumea tainică a trupului (…) şi pădurile întunecate ale psihicului” (Karen Russell), o lume în care „dragostea poate depăşi brutalitatea, o poate neutraliza, (…) sau o poate preschimba în ceva nou şi mai frumos. O lume în care dragostea poate învinge natura” – pe care autoarea o cunoaşte şi iubeşte: „Şi, dincolo de uşă, natura. Uluitoarea catedrală rotitoare a cerului arcuindu-se deasupra copacilor, copaci ce se încovoaie la pământ primăvara, luxurianţi şi verde-neon – toţi numai muguri, apoi flori”. Din cele opt povestiri, redactate în maniere diferite, „parţial punk rock şi parţial clasice” (Jeff Vander Meer), fiecare „cu imaginaţia sa luxuriantă, nemăsurată, cu limbajul său scânteietor şi curajul său absolut” (Michelle Huneven), trei m-au impresionat într-un mod deosebit – Mame, Femeile adevărate au corpuri şi Rezidenta –, poate şi pentru că autoarea îşi asumă pe faţă nu doar corporalitatea la modul general, ci şi sexualitatea sa „netradiţională” (Carmen Maria Machado e căsătorită cu Val Howlett). Câtă măiestrie în redactarea scenelor de pat, „explozive emoţional şi minunat de erotice” (Michelle Huneven), de-ar fi să citez, fără falsă pudoare, un fragment (ar merita întreg alineatul, ba chiar povestirea cap-coadă!) din Mame: „Înapoi în patul lui Bad, în patul cel bun, în timp ce ea îşi strecura mâna în mine, şi eu mă retrăgeam, şi ea dăruia, şi eu mă deschideam, şi ea juisa fără să se atingă, şi eu răspundeam pierzându-mi complet facultatea vorbirii, m-am gândit: Slavă Domnului că nu putem face un copil. (…) Şi când ea a zis: „Dă-ţi drumul pentru mine, dă-ţi drumul în mine”, Slavă Domnului că nu putem face un copil. Şi am făcut o fetiţă. Iat-o”. Nu doar scriitura intens corporalizată convinge şi încântă, ci şi imaginarul debordant, cum ar fi de pildă povestea cu „femeile cusute în rochii”, pe cale de dispariţie, „deşi nu e vorba de o moarte propriu-zisă”. Ca să nu mai vorbesc de Cusătura soţului, suprasaturată de poveşti care mai de care de groază, cu final horror! Tot dându-i târcoale trupului, naratoare va avea parte şi de revelaţii metafizice: „…în ochii mei nu se citea nimic. Sau, şi mai rău – se vedea chiar neantul. Nu absenţa unui lucru, ci prezenţa nefiinţei” – dar toate astea par să constituie materia unei altei cărţi ce abia se anunţă. 29 noiembrie ’21          
9 h
europalibera.org
Banda rezervată transportului public între bine şi rău
europalibera.org
Banda rezervată transportului public între bine şi rău
Primăria Chişinăului a insistat şi, iată, avem în capitală de la o vreme benzi rezervate transportului public. Ideea e frumoasă, fireşte, dar, ca de obicei, punerea în practică e marea problemă a moldovenilor. Să remarcăm că acum cei care circulă cu transportul personal, cu maşinile, trebuie să suporte nişte ambuteiaje crâncene, să piardă şi mai mult timp pentru deplasarea prin oraş. „Aşa le trebuie, să se mai înveţe să urce în troleibuze şi autobuze!”, a declarat maliţios un coleg jurnalist. Îi dau dreptate, dar numai până la un punct. Şi-l rog pe colegul jurnalist să ciulească urechile la ce o să-i spun aici. Da, transportul public poate să aibă banda sa şi poate să ceară privilegii pe drumurile capitalei. Dar ca să nu existe dubii, acest transport public trebuie să fie în regulă, să-ţi ofere condiţii perfecte. Şi mă întreb: e OK transportul public din Chişinău? Ca să nu lungesc vorba, o să vă aduc un singur exemplu care mă face să fug de el ca dracul de tămâie. Vasăzică, e pandemie, în fiecare zi mor de Covid câte 30-40 de moldoveni, iar în troleibuzele şi autobuzele din Chişinău nu se respectă normele antiepidemice. Fiecare al doilea călătoreşte în transportul public cu masca sub nas sau sub bărbie, ba chiar nu are deloc mască. Şi ce să fac eu acum? Să las baltă maşina, în care mă simt mai protejat, şi să urc în troleibuzul în care oamenii fără măşti îmi suflă în ceafă? Asta îmi propune Primăria? Păi, dacă e aşa, stimabililor, să ştiţi că oamenii vor prefera să suporte ambuteiajele în maşinile lor. Înainte să oferiţi benzi transportului public, asiguraţi-vă că acest transport public e OK, că în el oamenii poartă măşti. Voi nu puteţi face ordine, dar i-aţi băgat în ambuteiaje pe cei cu maşinile. Vi se pare fericită inovaţia voastră?
europalibera.org
Numire de premier prin plexiglas, la Praga
Președintele ceh Milos Zeman a numit duminică un nou premier, în ciuda faptului că a fost testat pozitiv cu COVID-19 în urmă cu numai trei zile. În Cehia, ca și în multe alte țări, depistarea infecției este urmată de izolarea persoanei infectate timp de 14 zile, iar unii politicieni au propus ca numirea să aibă loc prin video. Într-o soluție de compromis, Zeman l-a numit premier pe Petr Fiala, liderul unei coaliții de cinci partide, câștigătoarea alegerilor din octombrie, dintr-o cabină de plexiglas improvizată la reședința prezidențială Lany, în apropiere de Praga. Pe parcursul scurtei ceremonii, Zeman s-a aflat într-un scaun cu rotile, ca la toate aparițiile publice din ultimii ani. Zeman, care are 77 de ani și este cunoscut pentru consumul exagerat de alcool și de tutun, a fost internat în spital în urmă cu aproape șapte săptămâni pentru o boală de ficat, iar imediat ce a fost externat, la 25 noiembrie, a fost depistat pozitiv cu COVID-19. El avea deja a treia doză de vaccin, iar potrivit declarațiilor oficiale, confirmate de imaginile în direct de duminică, este asimptomatic. Absența medicală îndelungată a lui Zeman, ca și lipsa de transparență a cancelariei sale în legătură cu starea sa, a adus Cehia în pragul activării în premieră a unui articol din Constituție care permite suspendarea președintelui, dacă nu este în stare să-și îndeplinească atribuțiile. Fost politician social-democrat pro-european de frunte, Milos Zeman, aflat acum la al doilea mandat prezidențial, a alunecat în ultimii ani spre poziții conservator-naționaliste, promovând pe față interesele Rusiei și Chinei în țara sa central-europeană membră în UE și NATO. Internarea sa în spital, în toamnă, urmată de tăinuirea motivului de către echipa sa de consilieri, i-a făcut pe unii experți medicali să vehiculeze ideea că abuzul prelungit de alcool, cu care Zeman s-a mândrit de multe ori, ar fi început să-i afecteze facultățile mintale.   Ceremonia numirii premierului prin plexiglas are loc pe fondul unor recorduri zilnice de infectări cu COVID-19 în Cehia, unde sunt vaccinați cam 60% din locuitori – un procentaj sub media UE.  
1 d
europalibera.org
Anna Fotyga: „Lukașenka a deschis acest nou coridor de migrație pentru a destabiliza estul și centrul Europei.”
„Așa-zișii migranți care forțează granița poloneză cu Bielorusia nu doresc să ceară azil în Polonia, ci să ajungă în vestul Europei. Sunt extrem de violenți, pentru că au fost înșelați: când au fost aduși cu avionul, li s-a spus că destinația este Germania”, spune într-un interviu cu Europa Liberă fosta președintă a subcomisiei de Securitate din Parlamentul European, Anna Fotyga (Polonia, ECR). Eurodeputata poloneză arată că două state membre NATO, Estonia și Marea Britanie, au declarat că vor trimite trupe la granița poloneză pentru a ajuta Varșovia să gestioneze acest „atac hibrid învăluit într-un val de dezinformare”. „Aceasta nu este o criză a refugiaților, deși în unele capitale vestice așa este caracterizată. Polonia, statele baltice și statele grupului Visegrad înțeleg exact despre ce este vorba în această criză, mai subliniază Fotyga. Europa Liberă: Doamnă Fotyga, care este situația actuală la granița Poloniei cu Bielorusia? Anna Fotyga: „De fapt, migrația aceasta organizată de către regimul Lukașenka, a început cu câteva luni în urmă la granița lituaniană. Imediat am făcut această situație cunoscută în diferite structuri ale Parlamentului European, inclusiv în timpul sesiunilor plenare ale Parlamentului, avertizând asupra măsurilor speciale pe care le-au luat forțele din Belarus împotriva statelor care susțin opoziția din Belarus. Actualmente la granița cu Polonia este cea mai mare criză. S-a agravat în septembrie când au avut loc în partea bielorusă exercițiile militare Zapad. Acțiunile serviciilor secrete bieloruse și ale așa numiților migranți au urmat exact scenariul exercițiilor Zapad. Nu doresc să diminuez în nici un fel gravitatea situației în care se află oamenii aduși la granița noastră din Africa sau Orientul Mijlociu. Dar este clar că acești oameni sunt aduși intenționat de regimul Lukașenka și nu oriunde, ci întro zonă de frontieră considerată de mare risc. Când membrii opoziției din Belarus au încercat să se apropie de această zonă au fost arestați imediat. Acum, acești așa ziși migranți au fost aduși în zona de la granița poloneză unde terenul este mlăștinos, este și un râu foarte periculos de traversat înot, zona este împădurită și nu este un post de graniță, cu grăniceri, ca să se poată intra legal pe teritoriul polonez. Vorbim așadar de o zonă în care oamenii sunt aduși, deși se știe că viața le este pusă în pericol. Dar să știți că printre acești așa ziși migranți au fost identificați și oameni în uniformă, care noi bănuim că sunt militari bieloruși. Polonia nu este împotriva migrației. Ceea ce face Lukașenka acum este o amenințare nu doar asupra teritoriului polonez, ci asupra întregii UE. Amenințat este întregul spațiu de vecinătate de est a UE. Să nu uităm că forțele bieloruse și cele rusești amenință teritoriul ucrainian. Apoi, suntem atenți la ce se întâmplă în Georgia, în regiunile Osetia de Sud și Abkhasia, în estul Ucrainei sau Crimeea, unde oamenii sunt capturați sau dispar pur și simplu, știm ce eforturi extraordinare trebuie să facă politicienii din Moldova care cu susținerea noastră încearcă să îmbunătățească situația din țară. Susținem în mod constant opoziția din Bielorusia. În excelentul său discurs în Parlamentul European, Svetlana Țihanovskaia a spus cu mâhnire că unele state au acordat prea multă atenție acestor oameni aduși în Belarus în mod oficial, legal la granița cu Polonia, pentru a traversa granița în mod ilegal și a merge mai departe în alte părți ale UE. Acești oameni nu doresc să ceară azil în Polonia, nu solicită protecție internațională, așa cum fac migranții, refugiații, care fug dintr-o țară unde viața le este pusă în pericol. Nu sunt solicitanți de azil. Există în Belarus ambasadă și consulat poloneze, ca atare cine dorește azil poate face solicitarea în Minsk, nu trebuie să forțeze granița. Acești oameni nu vor să rămână în Polonia, ci să ajungă în vestul Europei. Sunt extrem de violenți, pentru că au fost înșelați, când au fost aduși cu avionul, li s-a spus că destinația este Germania.” Europa Liberă: Vă descurcați singuri? Sau vă ajută și UE și NATO? Anna Fotyga: „Suntem extrem de activi, președintele Poloniei dar mai ales dl prim ministru care a început un tur al capitalelor europene, începând cu statele baltice, pentru a coagula o poziție comună cu aceste state, ca și cu țările grupului Vișegrad. Toți partenerii noștri din aceste state sunt siguri de natura acestei crize. Și anumite state din Vest și-au exprimat solidaritatea cu Polonia. Sigur, pozițiile diferă în funcție de orientarea politică. Mulți reprezentanți ai statelor vestice vorbesc despre o criză a refugiaților. Or tocmai această abordare a supărat-o și pe lidera opoziției din Bielorusia, dna Țihanovskaia. Pentru că se pare că cei aproape 1000 de prizonieri politici din Bielorusia nu au parte de aceeași atenție ca așa numiții refugiați. Acești prizonieri sunt torturați unii uciși, iar aceste crime ar trebui aduse în fața tribunalului penal internațional de la Haga. Acestea sunt crime comise după furtul alegerilor de către Lukașenka, pe care noi îl considerăm un uzurpator. Lukașenka a deschis acest nou coridor de migrație pentru a destabiliza estul și centrul Europei. Consecințele finale vor fi însă resimțite în statele vestice. Apropo de sprijinul NATO, Estonia și Marea Britanie, au declarat că vor trimite trupe la granița poloneză. Ca atare, situația acum se mai limpezește, în ciuda valului de dezinformare care se află în jurul acestui atac hibrid.” Europa Liberă: O dată ajunși pe teritoriul polonez, oamenii sunt returnați în statele lor de origine? Anna Fotyga: „Da, acești oameni se află într-o situație dificilă, în statele de unde vin situația nu este bună, dar trebuie să precizăm că au fost capabili să plătească sume imense pentru a veni în Belarus, fiind, ce-i drept, păcăliți, că drumul lor către Europa va fi confortabil și ușor. Ca atare, când ajung pe teritoriul polonez ei primesc asistență. O dată pe teritoriul nostru, noi încercăm să ii returnăm în țara lor de origine. De exemplu în Irak, o țară care nu mai este considerată periculoasă, câtă vreme a fost chiar invitată la Summitul Democrației, iar UE a observat alegerile acolo. Situația din Irak nu mai este de natură să îi determine pe oameni să părăsească țara ca să înghețe la granița dintre Bielorusia și Polonia. Aceștia sunt oameni care se află sub protecția și controlul forțelor din Bielorusia. Este o situație instrumentalizată.”    
2 d
europalibera.org