Tools
Change country:
Internațional - Radio Europa Liberă/Radio Libertatea
Internațional - Radio Europa Liberă/Radio Libertatea
Jacek Saryusz-Wolski: „Sute de mii de migranți ar fi în Rusia, așteptând să fie transportați în Bielorusia”
Fostul președinte al Comisiei pentru Afaceri Externe din Parlamentul European, Jacek Saryusz-Wolski (ECR, Polonia), despre criza migrației dirijate de la granița externă a UE cu Bielorusia. Europa Liberă: Domnule Wolski, lidera opoziției bin Biolorusia, Svetlana Țihanovskaia, a rostit un discurs plin de amărăciune săptămâna trecută în Parlamentul European, acuzând practic UE de pasivitate în legătură cu ceea ce se întâmplă în această țară. Jacek Saryusz-Wolski: „Este adevărat, doamna Țihanovskaia a fost destul de directă în discursul său. Structurile UE oferă vorbe peste vorbe și foarte puține și lente acțiuni, ca să nu mai vorbim de sancțiuni aproape inexistente când vine vorba de Bielorusia. Tensiunea a crescut o dată cu apariția așa-zișilor migranți, mulți dintre aceștia fiind, de fapt, huligani care încearcă să intre în Polonia sau statele baltice în mod ilegal, ghidați fiind de serviciile secrete din Bielorusia. Pe de altă parte, în Bielorusia sunt peste 900 de deținuți politici. Există însă un aspect care lipsește, atât din atitudinea europeană față de Belarus cât și din discursul dnei Țihanovskaia: adevăratul vinovat este Rusia. Fără susținerea Rusiei Lukașenka nu ar fi îndrăznit să facă o fracțiune din ce a făcut, acest atac hibrid la granițele Poloniei, Letoniei și Lituaniei, care este și granița UE dar mai ales NATO, căci vorbim de violarea securității despre un atac hibrid…Nu este vorba de migranți aici, acești oameni sunt folosiți ca o armă hibridă. Dar, cum spuneam, lipsește principalul vinovat, Rusia, care se află în spatele întregii operațiuni, care nu a fost menționată nici de Țihanovskaia, și nici de UE. NATO este instituția care a indicat rolul jucat de Kremlin în acest atac hibrid. NATO este mult mai realistă în acestă chestiune. Până când UE nu va admite că ce se întâmplă este un atac orchestrat de Rusia asupra flancului de est, nu se va întâmpla nimic bun.” Europa Liberă: Bun, UE trebuie să aibă o abordare echilibrată, câtă vreme Rusia este un partener de afaceri. UE trebuie să joace jocul diplomației. Dar cum explicăm faptul că lidera opoziției din Belarus nu a incriminat Rusia când a vorbit în PE? Jacek Saryusz-Wolski: „După mine nici una dintre aceste tăceri nu este de înțeles. UE trebuie să joace un joc, să pretindă că lucrurile nu sunt așa cum sunt în realitate. UE și dna Țihanovskaia au motive diferite de tăcere. Cum poate UE să spună că Rusia trebuie incriminată, în vreme ce în același timp aprobă North Stream 2. Problema este în statele UE din Vest. Agresiunea Rusiei este cunoscută, doar că folosește acum drept instrument Bielorusia. Atâta tot. Toată lumea știe adevărul. Pretindem că este doar vorba de Belarus, și că se rezolvă totul cu niște sancțiuni, care, de fapt, nu fac pe nimeni să sufere și nu vor avea nici un rezultat. Acestea sunt doar sancțiuni de fațadă, și nu fac decât să pară că salvează obrazul principalului opozant al unor sancțiuni reale, care este Germania. Interesant este că și opoziția din Belarus merge mai departe cu acestă ficțiune care este că Rusia nu are nici un amestec în ce se întâmplă în Belarus. Realitatea din teren contrazice atât UE cât și opoziția.” Europa Liberă: Statele membre din Est par să înțeleagă mai bine situația decât cele vestice… Jacek Saryusz-Wolski: „Noi suntem la granița externă a UE și datorită istoriei noastre, dar mai ales din cauza experienței noastre din trecut înțelegem mai bine ce se întâmplă și acțiunile și modul de operare ale Rusiei. Pe de altă parte, o altă problemă este că restul continentului, partea de vest, nu dorește să înțeleagă, sau înțelege pe bucăți. Eu cred că de fapt înțeleg și de aceea limitează responsabilitatea la Belarus. Avem o politică de relații cu Rusia schizofrenică.  Anumite state membre sunt de partea Rusiei. Spre exemplu Germania și Franța, care sunt într-un fel coresponsabile pentru această criză.” Europa Liberă: Cum sunt lucrurile acum la granița poloneză? Vă ajută UE, NATO? Jacek Saryusz-Wolski: „Guvernul polonez rămâne pe poziție. Apără granița. Deși este vorba atât de granița statului polonez cât și granița externă a UE, UE nu a ajutat prea mult. Aceste declarații de solidaritate sunt frumoase și utile, dar rămân doar cuvinte. Comisia Europeană a refuzat să finanțeze o întărire a graniței. Pe de o parte, Comisia spune: este granița noastră, pe de alta, trebuie să respectăm drepturile omului, iar pe de alta, nu contați pe sprijinul nostru. Ce putem face, spune Comisia, este să trimitem împreuna migranților bani pentru ajutor umanitar. Deci, nu dăm nici un ban prizonierilor politici, dar le dăm așa zișilor migranţi? UE a făcut ceva bun: a interzis zborurile către Belarus. Dar deja știm că există noi coridoare de transport, că migranții vor fi aduși prin Moscova. Pe termen lung nu există posibilitatea de a evita valurile de așa ziși migranți, pentru că deja în Rusia sunt extrem de mulți, un milion spun unii, care așteaptă să fie transportați în Belarus. Se aşteaptă doar decizia Rusiei, si ei vor fi transportați. În acest context, avem semnale pozitive de la NATO. Câteva state membre NATO au trimis trupe Marea Britanie, Estonia, Cehia și Slovacia. Sigur, în afara de Marea Britanie, celelalte sunt state de graniță. Celelalte state UE fac business as usual cu Rusia, trimițând de fapt semnalul: Moscova poate face ce dorește. De aceea am spus că statele care au această poziție sunt coresponsabile pentru această situație.”  
europalibera.org
Riga Crypto, Blinken și NATO: un nou avertisment Moscovei
Secretarul de stat SUA Antony Blinken a lansat marți, 30 noiembrie, un foarte sever avertisment în direcția Moscovei, pe fundalul creșterii numărului de militari ruși, staționați la granița dintre Rusia și Ucraina. Blinken se află la Riga, capitala Letoniei, unde cei 30 de miniștri de externe din țările NATO, s-au întâlnit pentru a discuta despre noile masări de trupe rusești în apropierea graniței cu Ucraina, dar și despre criza migranților de la frontiera polonă-bielorusă. De asemenea, în ultimele zile, secretarul general NATO, Jens Stoltenberg și-a exprimat în mod repetat îngrijorarea cu privire la masarea continuă de trupe rusești și de material militar greu în apropierea Donbasului și avertizat Moscova cu privire la „consecințele” unei eventuale intervenții militare împotriva Ucrainei. Stoltenberg a spus că agresiunea Rusiei asupra Ucrainei ar putea să o „coste". „Nu există claritate cu privire la intențiile Rusiei, dar există o concentrare neobișnuită de forțe pentru a doua oară în acest an”, a declarat Stoltenberg. „Vedem blindate, drone, sisteme electronice și zeci de mii de trupe pregătite pentru luptă”. Avertismentul lui Blinken Secretarul de stat SUA Antony Blinken a spus, înainte de deschiderea reuniunii NATO de la Riga, că o nouă agresiunea rusească ar avea „serioase urmări”. El a numit acumularea de trupe ruse „neobișnuită” și a spus că SUA sunt „îngrijorate”, însă rămân fidele principiului apărării colective, sintetizat de articolul 5 din tratatul NATO (cum a amintit-o de altfel și Stoltenberg: „un atac împotriva unuia dintre membrii NATO este un atac împotriva tuturor”). Miniștrii de externe NATO discută de altfel despre sprijinul suplimentar pentru armata Ucrainei și potențialul de întărire a forțelor NATO dispuse de-a lungul graniței de est. La întâlnirea de două zile participă și ministrul de externe al Ucrainei Dmitro Kuleba. Potrivit Kievului, dar și experților NATO, Rusia a masat peste 100.000 de militari lângă Ucraina, precum şi în Crimeea, peninsula anexată de Moscova de la Ucraina în 2014. Reuniunea are loc la Riga, în Letonia, nu doar pentru ca simbolic discuțiile să se poarte în apropierea granițelor fragile (polonă-bielorusă și ucraineană-rusă), dar și pentru că țările baltice sunt, împreună cu Polonia, cele care cer cu cea mai mare insistență desfășurarea permanentă de trupe NATO pe teritoriul lor. Ce ar putea face NATO în cazul unei intervenții rusești Antony Blinken nu clarificat deocamdată care ar fi „serioasele urmări” ale unei intervenții rusești. Mulți experți militari se îndoiesc că NATO ar interveni direct în ceea ce ar putea deveni rapid un autentic război între Rusia și blocul occidental. O serie de experți consideră chiar că parte din așteptările Ucrainei sunt irealiste, mai ales că în mod la fel de irealist Ucraina și-a înscris aderarea la NATO ca obiectiv în Constituție. S-a pus chiar întrebarea dacă NATO ar putea să apere în mod eficace țările baltice, ceea ce Alianța ar fi obligată să facă, în virtutea amintitului articol 5 din tratatul fondator. Deja în 2016, un raport al RAND Corporation (“Reinforcing Deterrence on NATO’s Eastern Flank”) ajungea la concluzia unei inadecvări a structurilor NATO în ipoteza că ar trebui să apere țările baltice de un eventual atac rusesc. RAND Corporation practicase o serie de simulări în urma ocupării Crimeei de către Rusia în 2014 și a declanșării conflictului, stârnit tot de Rusia, în estul Ucrainei, în regiunea industrială, minieră și majoritar rusofonă numită Donbas (compusă din „republicile” autoproclamate Donețk și Lugansk). La concluzii similare a ajuns anul trecut și un raport al Agenției Suedeze pentru Apărare (Totalförsvarets forskningsinstitut, FOI). Raportul agenției suedeze FOI a fost redactat în condițiile în care suedezii se arată din ce în ce mai favorabili aderării la NATO. Sprijinul pentru eventuala aderare a Suediei la NATO este mult în creștere. Raportul suedez al agenției pentru apărare FOI confirmă însă ceea ce constata deja în 2016 raportul RAND, și anume că NATO nu ar putea bloca o invazie masivă rusească a țărilor baltice, pur și simplu pentru că nu dispune în regiune de mijloace convenționale adecvate: trupe și blindate. Desigur, în același timp asta nu înseamnă că dacă Rusia ar fi capabilă să ocupe în puțin timp și cu puține pierderi țările baltice, Kremlinul nu își dă seama că pierderile pe termen lung, atât economic cât și diplomatic, ar fi incalculabil mai mari. Așa încât, cel puțin deocamdată, probabilitatea unei invazii rusești rămâne extrem de coborâtă. Toate acestea se arată însă departe de îngrijorarea stârnită de simpla concluzie că NATO nu este, pur și simplu, pregătit să apere nu doar Ucraina, dar nici să-și apere membrii cei mai răsăriteni, țările baltice, dintre care unul, Lituania, e singura țară din NATO și UE care are o graniță cu Rusia... spre vest, și anume enclava rusească masiv militarizată Kaliningrad.  
europalibera.org
Ministrul ucrainean de externe avertizează Rusia: Vom riposta!
Ucraina prin vocea ministrului său de externe Dmitro Kuleba şi-a îndemnat luni aliaţii să acţioneze repede pentru a descuraja Rusia de la orice invazie, estimând că o ofensivă a Moscovei ar putea fi declanşată „cât ai clipi”, într-un moment în care mişcările de trupe ruse îngrijorează Occidentul. „Ar fi mai bine să se acţioneze acum, nu mai târziu” pentru „a impiedica Rusia”, a declarat şeful diplomaţiei ucrainene în timpul unei conferinţe de presă online. Potrivit lui Rusia ar fi comasat circa 115 000 de militari lângă Ucraina, precum şi în Crimeea, peninsula anexată de Moscova de la Ucraina în 2014, şi în teritoriile aflate sub controlul separatiştilor în estul Ucrainei. „Ceea ce noi vedem este foarte serios. Rusia a desfăşurat o amplă forţă militară lângă frontiera ucraineană. Aceasta include tancuri, sisteme de artilerie, sisteme de război electronic, forţe aeriene şi navale”, a spus el. În acest context, o eventuală ofensivă rusă poate fi lansată „literalmente cât ai clipi”, și-a exprimat îngrijorarea ministrul ucrainean. În caz de atac, Ucraina „va riposta”, a atenţionat Kuleba. „Suntem hotărâţi să ne apărăm pământul. Ţara noastră a devenit mult mai rezistentă şi armata noastră este incomparabil mai puternică decât era în 2014”. Astazi, secretarul de stat american Antony Blinken a avertizat Moscova că orice agresiune reînnoită în Ucraina ar duce „consecințe grave” pentru Kremlin. Vorbind pe 30 noiembrie la o conferință de presă la Riga, unde participă la întâlnirea miniștrilor de externe ai NATO, Blinken a calificat masarea de trupe rusești la granita cu Ucraina drept „neobișnuită” și a adăugat că „orice acțiuni de escaladare a tensiunilor din partea Rusiei stîrnesc îngrijorari mari pentru Statele Unite”. Sprijin suplimentar pentru armata Ucrainei și potențialul de consolidare a forțelor NATO dispuse de-a lungul graniței de est a alianței sunt de altfel subiecte care se așteaptă să fie pe ordinea de zi la întâlnirea NATO de două zile din capitala Letoniei. Aliații caută să arate Kremlinului că se va confrunta cu costuri grave dacă amenință Ucraina. Rusia, care a anexat ilegal Peninsula Crimeea de la Ucraina în martie 2014 și îi sprijină separatiștii care luptă în estul Ucrainei într-un război care a ucis până acum peste 13.200 de oameni din aprilie 2014, a negat că planifică vreun atac împotriva Ucrainei și dă vina pe NATO pentru că ar alimenta tensiunile. Sefa diplomației Londrei Liz Truss a spus și ea la Riga că orice sugestie că NATO ar provoca Rusia este „în mod clar falsă”. „Orice acțiune a Rusiei pentru a submina libertatea și democrația de care se bucură partenerii noștri ar fi o greșeală strategică”, a mai spus ea. Ucraina este prezentă la reuniunea NATO de la Riga prin ministrul său de externe Dmitro Kuleba. Kievul spera, în continuare la o apropiere mai concretă de NATO și la a deveni membru al Alianței. Rusia a spus de multe ori că aderarea la NATO a Ucrainei este o „linie roșie” pe care Alianta nu ar trebui să o încalce dar recent a avertizat și împotriva oricărei extinderi a cooperării militare a alianței cu Kievul. Este și ceea ce Putin a spus marți, extrem de explicit: „Am avut relații aproape ideale [cu NATO], mai ales la mijlocul anilor 1990. Eram aproape aliați. Dar nu, în ciuda avertismentelor noastre, în ciuda conversațiilor noastre, a cererilor noastre -- infrastructura [NATO] a venit aproape de granițele noastre. ajunge la punctul în care sistemele antirachetă sunt desfășurate în Polonia și România”. „Ca răspuns, a trebuit -- și vreau să subliniez asta -- a trebuit să începem să dezvoltăm arme hipersonice. A fost răspunsul nostru. Nu am început noi. Mai întâi, partenerii noștri s-au retras din Tratatul ABM, apoi din Tratatul INF. Acum ați întrebat despre Ucraina. Unde sunt acele linii roșii?" „Dacă pe teritoriul Ucrainei apare vreun astfel de sistem de atac - timpul de zbor către Moscova va fi de 7-10 minute și de cinci minute în cazul desfășurării unei arme hipersonice”. „Am testat-o cu succes și va fi în funcțiune la începutul anului viitor -- o nouă rachetă hipersonică pe mare capabilă de Mach 9. Timpul de zbor pentru cei care dau ordine va fi și el de cinci minute”, a spus Vladimir Putin. Alina Polyakova, președinta Centrului de Analiză Politica Europeana, CEPA - a scris pe Twitter că, în opinia ei , „intimidarea militară exercitată de Moscova este menită să primească asigurări de neutralitate” a Ucrainei, adăugând că „dacă acest lucru nu se întâmplă, o invazie militară ar putea avea loc." Demostrația de forță vine în timp ce Kremlinul caută să obțină un nou summit între Putin și Biden. Comentarii recente sugerează că Moscova ar putea folosi o astfel de întâlnire pentru a-și susține argumentele pentru extinderea „garanțiilor de securitate” din partea Occidentului, incluzând posibil un angajament că Ucraina nu va adera niciodată la NATO. Rusia ar putea spera să obțină mai multe lucruri, odată cu aceste masive desfășurări de forțe, cred corespondenții Europei Libere. Mai întâi o influență crescută în Ucraina. Inițial, când a inceput să îi sprijine pe separatiștii din regiune estice ale Ucrainei, Donețk și Luhansk, Moscova a sperat că va obtine o influență mare asupra guvernul Ucrainei și politicii sale externe, inclusiv asigurarea că - de teama - nu va adera niciodată la NATO. Dar, pe măsură ce războiul din Donbas se prelungește cu puține sau fără progrese deloc în direcția implementării acordului Minsk-2 – planul de pace din 2015 care ar putea submina profund puterea Kievului dacă este realizat în conformitate cu dorințele Kremlinului -- Putin s-ar putea teme acum că acest obiectiv nu va fi niciodată atins , lăsând Rusiei controlul asupra numai unei părți din Ucraina, dar departe de țelul inițial și anume acela de a controla întreaga Ucraină & politica ei externă. Într-un articol din Politico de săptămâna trecută, Samuel Charap, un politolog senior la centrul de analiza politică RAND Corporation, a citat un fost parlamentar și diplomat rus spunând că „a obține Donbasul, dar a pierde Ucraina ar reprezenta o înfrângere pentru Kremlin. " „Acumularea actuală de forțe sugerează că Moscova crede acum că acum urmează înfrângerea dacă nu escaladează conflictul, a scris expertul citat de coespondenții postului nostru. „Rusia ar putea foarte bine să fie pregătită să atace mult mai adânc pe teritoriul ucrainean și are capacitatea militară de a face acest lucru”,consideră Samuel Charap. Alti analisti americani cred că un atac cu scopul de a ocupa întreaga Ucraină ar fi extrem de puțin probabil, alții cred că Rusia ar putea încerca încă să pună stăpânire pe teritorii din estul și chiar centrul Ucrainei, eventual deplasându-se pentru a controla o porțiune din sud spre Crimeea, pe care o deține deja. Alții cred că , dimpotrivă, Moscova ar fi mai probabil să se limiteze la o escaladare a războiului din Donbas în încercarea de a forța concesii de la Kiev fără a organiza o invazie deschisă care ar putea duce la consecințe grave, vărsare de sânge și oprobiu internațional. Dacă Rusia ar lansa în mod deschis o nouă invazie a Ucrainei, ar urma neapărat o puternică reacție occidentală. Cel puțin, susțin analiștii, Moscova s-ar putea aștepta la o nouă rundă de sancțiuni și la prăbușirea aproape sigură a proiectului energetic Nord Stream 2, pe care Rusia a cheltuit sume mari și îl vede în mod clar ca un proiect crucial din punct de vedere economic și geopolitic. Dacă Rusia ar invada teritorii ucrainene cu trupe terestre, o ripostă disperată a forțelor ucrainene -- acum mult mai experimentate și mai bine echipate decât în urmă cu șapte ani -- ar putea duce la sute sau chiar mii de soldați ruși morți, o perspectivă care nu l-ar avantaja pe Putin care încearcă eventual, să rămână președinte pentru anii următori . „Nu există nicio posibilitate ca Înaltul Comandament [rus] să nu știe că ar fi mulți soldați care vor veni acasă schilodiți, răniți sau morți”, a scris recent analistul Mark Galeotti în The Moscow Times. „Cu toate acestea, dacă va fi nevoie, rușii ar putea cu siguranță să construiască o forță de comandă în jurul Ucrainei, iar dacă Putin este dispus să înfrunte sancțiunile internaționale și condamnarea și indignarea internă pe care ar genera-o un asemenea război sângeros, atunci o invazie poate avea loc”. Galeotti a scris și că „dacă Putin se teme cu adevărat de deriva Ucrainei spre vest și, mai ales, de pericolul ca forțele NATO să înceapă să fie amplasate în țară... atunci s-ar putea să simtă că întârzierea nu va face decât să îngreuneze o eventuală lovitură. Mai bine să acționeze mai devreme decit mai târziu.” „Pe de altă parte, poate că aceasta este o altă piesă din spectacolul politic al Kremlinului pentru a încerca să forțeze Kievul să negocieze cu Moscova în condițiile ei”, a adăugat el. Pe de altă parte, există experți care cred că nu poate fi exclusă o acțiune de intimidare numai și care nu va avea nici o urmare concretă și că, la fel ca in jocul de pocker, Putin ar putea sa meargă ” la cacealma”...așa cum s-a mai întâmplat în ultimii ani, după anexarea ilegala a Crimeii de către Rusia și când Moscova a mai provocat mari îngrijorari în regiune, dar după retorica belicoasă nu a urmat nici o acțiune concretă.      
europalibera.org
Tensiuni politice la orizont: Congresul SUA va discuta pachetele de ajutoare sociale
Membrii în Congres revin la Washington având de făcut față unor priorități urgente ale administrației Biden și țării, în general. Toate astea pe fondul știrilor cu privire la noua mutație a virusului, care nu pare dispus să se dea la o parte și care ar putea antrena noi restricții și accentua diviziunile dintre republicani și democrații care guvernează țara. Prima prioritate este continuarea finanțării guvernului federal, fondurile aprobate urmând să expire vineri. O altă potențială criză urmează în interval de două săptămâni când va trebui extinsă capacitatea țării de a se împrumuta pentru a își achita obligațiile financiare. Tensiunile politice pot crește la acest sfârșit de an pentru că democrații intenționează să adopte și o lege care prevede finanțare amplă – circa două bilioane de dolari – pentru o serie de programe sociale, în următorii zece ani. Republicanii se opun în bloc și în consecință, democrații vor trebui să își mobilizeze propriii membri, ceea ce în trecutul apropiat nu s-a dovedit ușor. Dacă vor avea succes, se poate spune că democrații au maximizat rezultatele primei perioade în care au controlat atât executivului cât și legislativul în circa un deceniu. Pachetul legislativ cu privire la ajutoarele sociale a fost adoptat în Camera Reprezentanților, dar testul principal este în Senat unde democrații nu își pot permite să piardă nici un vot. Ei sunt ajutați de cifrele de pe piața muncii, unde cererile de locuri de muncă sunt la nivelul cel mai redus din 1969 încoace, dar opoziția republicană acuză că multiplele finanțări masive, inițiate sau dorite de democrați, alimentează inflația, luna trecută înregistrându-se creșterea cea mai mare a prețurilor din ultimii 30 de ani. La toate astea se adaugă Omicron și incertitudinea pe care o creează precum și starea de spirit a unei populații care își dorește, ca toată lumea, revenirea la normalitate, care se tot amână. Consecința noii mutații a virusului a fost săptămâna trecută, o scădere marcată a indicilor bursieri. În Senat, membrii speră să finalizeze și finanțarea anuală a unor programe de securitate – în valoare de 768 de miliarde de dolari – dar pentru asta trebuie să analizeze sute de amendamente, între alte măsuri preconizate numărându-se și încercarea de a anula o rezoluție care a făcut posibil războiul din Irak.  
1 d
europalibera.org
UE stabilește reguli și amenzi pentru giganții din tehnologia informației
Reguli pentru Google, Amazon sau Facebook. Pe scurt, ceea ce va aduce Digital Markets Act (DMA) tocmai adoptat de IMCO, comisia pentru piața internă, a Parlamentului European. „Noile reguli stabilesc ce le va fi permis și ce nu în UE companiior cu statut de „gatekeeper” (gigantii din tehnologia informației, precum Google, Facebook sau Amazon)”, spune într-un interviu cu Europa Liberă președinta Comisiei IMCO Anna Cavanzzini (Verzi, Germania) . În limbajul de marketing „gatekeepers” sunt platforme online care preselectează ceea ce producătorul oferă consumatorului. Platformele listează doar acei producători sau produse care se potrivesc cel mai mult cu interesele lor specifice. Noul regulament pune pe lista neagră anumite practici ale giganților din tehnologia informației și permite Comisiei Europene să efectueze investigații de piață și să sancționeze comportamentele neconforme. Regulamentul propus va reglementa serviciile de intermediere online, rețelele sociale, motoarele de căutare, sistemele de operare, serviciile de publicitate online și de cloud computing, precum și servicii de partajare video, browserele web și serviciile de televiziune online. Pentru ca o companie să intre în domeniul de aplicare al noilor reglementari trebuie să aibă o cifră de afaceri anuală în Spațiul Economic European de 8 miliarde de euro și o capitalizare de piață de 80 de miliarde de euro. De asemenea, aceste companii ar trebui să ofere un serviciu de bază de platformă în cel puțin trei țări UE și să aibă cel puțin 45 de milioane de utilizatori finali lunar, precum și mai mult de 10 000 de utilizatori de afaceri. Noile reguli prevăd un nivel minim de amenzi de la 4% până la 20% din cifra de afaceri. Dosarul DMA urmează să fie votat în plen în decembrie 2021 și va intra în negocieri cu Consiliul în primul semestru al anului 2022. Europa Liberă: Este finalul practicilor incorecte ale marilor platforme sociale. Legile trebuie făcute de legiuitori, nu de companii. Aceasta este promisiunea  Digital Markets Act. Explicati-ne, pe scurt, in ce constau aceste noi reguli. Anna Cavanzzini: „Pe piața digitală există foarte mulți așa numiți „gatekeepers”, platforme digitale care au o putere uriașă și distorsionează competiția, pentru că noi, consumatorii nu avem de unde alege, iar întreprinderile mici nu pot ajunge pe piață. Asta face Digital Markets Act: stabilește obligații clare în ceea ce privește giganții tehnologiei informației. De exemplu, aceşti giganți nu mai pot stabili o listă de companii sau produse preferențiale care să apară pe platforma lor. De regulă, in magazinele online care aparțin unei platforme, produsele sale sunt listate sus, ca preferențiale, în listă. Au tratament preferențial. Această abordare va fi ilegală după intrarea în vigoare a Digital Market Act. Actualmente, platformele mari forțează consumatorii să le folosească serviciile - spre exemplu, mesageria. Dacă ești pe o platformă, nu poţi folosi decât aplicaţiile respective. O dată cu intrarea în vigoare a Digital Markets Act, consumatorii vor putea să folosească aplicațiile altor furnizori de servicii de același tip, pe un dispozitiv care aparţine concurentei. Apoi, vor exista și o serie de reguli si limitări pentru reclama țintită. Acest tip de reclamă online se folosește mult de datele noastre, iar pe viitor va fi interzisă publicitatea țintită pentru minori”. Europa Liberă: Ce vor avea voie și ce nu vor mai avea voie să facă platformele online? Anna Cavanzzini: „Actualmente, anumite companii nu permit în magazinele lor online decât aplicațiilor lor. Pe viitor vor fi obligate să ofere și aplicațiile competitorilor. Apoi, noi, clienții, vom putea să dezinstalăm aplicațiile care vin automat pe un dispozitiv pe care îl cumpărăm. Când cumpărăm un Iphone, acesta vine presetat cu o serie de aplicații pe care nu le putem șterge. După intrarea in vigoare a noilor reglementări, vom putea instala și șterge orice aplicație de pe un dispozitiv. Faptul că acum nu putem face acest lucru este o distorsiune a pieței.” Europa Liberă: Cum se va schimba viața noastră de consumatori: protecția, datele personale, dependența față de aceste servicii etc. Anna Cavanzzini: „Una dintre cele mai importante schimbări va fi în materie de protecția datelor personale și în sensul acestei dependențe de care vorbiți. Este vorba despre publicitatea țintită. În acest moment aceste platforme colectează datele noastre personale și atunci când suntem online ne prezintă reclamele la produsele care ar fi interesante pentru noi, așa cum rezultă din datele noastre personale. Acest lucru nu va mai fi posibil pentru minori. Va fi interzis.” Europa Liberă: Și amenzile? Anna Cavanzzini: „Dacă aceste platforme nu se vor conforma cu prevederile noilor reguli, Comisia Europeană poate investiga aceste activități considerate ilegale și poate stopa aşa numitele „achizițiile ucigașe” (killer aquisitions). Se știe că marile platforme au cumpărat în timp competitorii mai mici (Facebook, care a cumpărat WhatsApp sau LinkedIn, de exemplu) pentru a-și elimina practic competitorii. Acestea se numesc „achiziții ucigașe”. Comisia Europeană joacă un rol important în controlul și coordonarea aplicării acestor reglementări și va colabora cu structurile corespunzătoare din fiecare stat membru. Ideea este să avem un mediu competițional mai corect pentru ca și întreprinderile mici și mijlocii să poată intra pe piața tehnologiei și pentru ca noi, consumatorii, să avem mai multe opțiuni. Acum putem alege din doar două sau trei variante, căci tot ce e pe piață aparține acestor 2,3 mari jucători. ” Europa Liberă: Dacă aceste reguli vor interzice marilor companii să cumpere orice altă companie doresc, nu înseamnă că se disturbă piața liberă? Anna Cavanzzini: „Nu trebuie să confundăm piața liberă cu competiție corectă. Aceasta din urmă are nevoie de reguli. O piață complet liberă nu este neapărat benefică, pentru că dacă o companie devine atât de mare încât le înghite pe toate celelalte, ajunge să aibă monopol. Pentru o piață funcțională avem nevoie de reguli clare privind competiția, adică exact ce face Digital Markets Act.”  
1 d
europalibera.org
NATO spune că este mai prezentă ca oricând în țările baltice
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a început la weekend un turneu în Lituania și Letonia, având în program inspectarea pregătirii pentru luptă a unei forțe a Alianței Nord Atlantice staționate pe teritoriu leton. Turneul va culmina cu participarea la o întâlnire a miniștrilor de externe din NATO, care va avea loc la Riga pe 30 noiembrie. Vorbind la o conferință de presă la Riga, pe 28 noiembrie, Stoltenberg a spus că NATO și-a întărit în mod semnificativ prezența în această regiune estică. „Pentru prima dată în istoria noastră, avem grupuri de luptă pregătite de acțiune în regiunea baltică, inclusiv unul în Letonia și unul în Lituania”, a spus oficialul. El a amintit că NATO mai desfășoară misiuni de poliție aeriană în țările baltice și are nave la țărmurile acestora, fiind acum mai prezentă în regiune și în aer, și pe mare, și pe uscat. Stoltenberg i s-a alăturat la Riga președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care vizitează și ea regiunea pe fundalul îngrijorărilor cauzate de criza imigranților din Belarus. Secretarul general al NATO a spus că cei doi oficiali au mai discutat despre „consolidarea militară nejustificată și neexplicată a Rusiei în apropiere de Ucraina”. „Cerem Rusiei să fie transparentă, să reducă tensiunile. (...) NATO rămâne vigilentă, suntem gata să apărăm toate țările membre și vom continua să furnizăm sprijin practic și politic partenerei noastre, Ucraina”, a spus Stoltenberg. El și președinta Comisiei Europene au acuzat Minskul de orchestrarea crizei imigranților la granițele cu Polonia, Letonia și Lituania, membre ale Uniunii Europene și NATO. Regimul lui Alexandr Lukașenka este acuzat că, în ultimele luni, a adus premeditat la Minsk mii de imigranți din țări ale Orientului Mijlociu pentru a-i direcționa către Uniunea Europeană, o acuzație pe care o respinge. Stoltenberg și Von der Leyen au promis că vor contracara ceea ce numesc „amenințarea hibrid” din partea Republicii Belarus, avându-se în vedere o provocare de securitate care combină mijloacele militare tradiționale și alte tactici, cum ar fi dezinformarea. Președinta Comisiei Europene a spus că blocul comunitar va tripla finanțarea acordată pentru gestionarea frontierelor Letoniei, Poloniei și Lituaniei, care va ajunge la 200 de milioane de euro în 2021 și 2022. Ea a spus că banii vor fi folosiți în principal pentru achiziția de vehicule de patrulare și supraveghere electronică, inclusiv drone. Sute de imigranți, în special irakieni, care au sosit în Belarus, încercând să intre în Polonia, au fost repatriați în ultimele zile cu avionul, iar noi zboruri urmau să aibă loc pe 29 noiembrie. Secretarul general al NATO a avertizat însă că nu s-a ajuns deocamdată la finalul crizei.  
2 d
europalibera.org
Pandemia fără sfârșit: cum să trăim cu virusul și dacă există culoarea albastră
Cele două mari crize recente au revenit simultan și violent în actualitate: Covidul și migranții. Le Monde a deschis chiar un «live blog» pe site-ul său, actualizat în permanență, din care aflăm în această dimineață că după Belgia, Marea Britanie, Germania și Italia – iată că și Cehia tocmai a anunțat la rândul său un prim caz de persoană infectată cu Omega, noul virus mutant și extrem de primejdios venit din Africa de Sud. Mai jos, în Mediterana, Israelul și-a închis frontierele în totalitate pentru 14 zile și nu va accepta nici un călător străin, în ciuda festivităților de Hanuka. Ba chiar, cum o explică Washington Post, Israelul reintroduce monitorizarea telefoanelor cetățenilor. Dar Japonia face același lucru acum, închizând frontierele și respingând străinii, cum o indică Japan Times. Revenind în Europa: Elveția, țara occidentală cu cel mai coborât nivel de vaccinare (65% din populația adultă, sub media europeană), a ținut ieri un referendum național (une votation) în chestiunea pașaportului Covid, „certificatul verde”. Sigur, elvețienii au organizat asta nu pentru că guvernul ar fi avut ceva îndoieli, ci pentru că ei o fac sistematic, uneori pentru lucruri mărunte și știind dinainte rezultatul, deoarece democrația lor e un caz unic de sistem consultativ, bazat pe ceea ce se numește “la votation”. Se votează uneori la nivel de cantoane, sau chiar de sate. Elveția este un sistem confederal, altfel zis: și mai puțin centralizat decât o federație. Rezultatul a fost că mai bine de 62% din elvețieni au votat ieri în favoarea certificatului verde, Covid, și a regulilor ce îl însoțesc: să nu ieși fără el, să nu fii primit la restaurant, să nu poți călători fără el. Principalul cotidian francofon La Tribune de Genève scrie că cei care au votat împotriva certificatului sunt oameni cu venituri mici, dar și tinerii, situație care se întâlnește de altfel nu doar în întreaga Elveție, dar și pe tot continentul european. În partea germanofonă a Elveției, Neue Zürcher Zeitung explică cum «die Corona-Skeptiker» au pierdut sat după sat și cum rezultatul este o mare înfrângere pentru extremiștii din SVP (Schweizerische Volkspartei), populiștii elvețieni xenofobi, anti-UE, anti-islam, anti-etc. și dintre care unii încă regretă și astăzi că li s-a dat femeilor drept de vot. La rândul său, săptămânalul francez Courrier International, care oferă în traducere cele mai bune articole ale săptămânii din presa de pe întreaga planetă, are în ultimul său număr un articol din New York Times care ne sugerează că trebuie să ne pregătim să trăim de acum înainte toată viața, ba chiar pentru eternitate, cu virusul, care, precum cel al gripei, nu va mai dispărea niciodată. Revista are de altfel un întreg dosar, cu articole din presa de pe întreaga planetă în jurul chestiunii dacă – sau nu – vaccinarea ar trebui făcută obligatorie. Totul pleacă de la o dezbatere pro și contra din Süddeutsche Zeitung (SZ), de la München, cotidian care a pus întrebarea dacă vaccinarea ar trebui totuși impusă ultimilor recalcitranți. Fidel sistemului de jurnalism suprem, al neutralității absolute pe care o reprezintă, SZ oferă cititorilor în egală măsură argumente pro și contra, altfel zis: la contra – nu, nu vrem impunere oficială a pașaportului vaccinal, trebuie să avem dreptul de a alege; la pro: da, trebuie să-i vaccinăm pe recalcitranți, ca să ne putem întoarce cu toții la o viață normală. (Ca o notă marginală, am strâns aici, în Jurnalul de corespondent de astăzi de la Europa Liberă, o serie de reflecții despre literatura pandemiei și a tehnicilor de a rămâne uman în carantină, între patru pereți.) Migranții: o reuniune UE pentru nimic La Londra, săptămânalul duminical britanic The Observer (cel mai vechi din lume, apărând fără întrerupere din 1791) pune în lumină în numărul de ieri, duminică, iritarea crescândă a conservatorilor (Tory) în fața neputinței ministrei de interne Priti Patel de a respecta promisiunea făcută de guvernul lui Johnson că va aduce în Anglia afganii care au lucrat și colaborat cu armata britanică, sau cu ambasada din Kabul (promisiune transmisă tuturor foștilor colaboratori afgani și făcută acum trei luni deja), colaboratori abandonați în Afganistan la discreția talibanilor. Ba chiar, guvernul lui Johnson se arată incapabil până și să găsească o soluție situației insuportabile în care se află prinși acum sute de afgani aduși încă din august în mod legal în Marea Britanie și care rămân de atunci încoace cazați precar, în moteluri abandonate, în condiții inacceptabile, fără niciun viitor. Je t'aime moi non plus Imagine a tensiunilor franco-britanice, ministra britanică de interne Priti Patel a fost de altfel dez-invitată de către Franța la reuniunea miniștrilor de interne din Franța, Belgia, Olanda și Germania care a avut loc ieri împreună cu responsabila afacerilor interne din Comisia Europeană Ylva Johansson și cu oficiali ai Europol și ai Frontex, agenția europeană de pază a frontierelor. Reuniunea a avut loc după moartea a 27 de migranți in the Channel, în Canalul Mânecii, înecați încercând să traverseze dinspre Franța spre Anglia, incident tragic care a traumatizat ambele țări. În Franța, Libération scrie că reuniunea de la care ministra britanică a fost exclusă nu a dus până la urmă la absolut nimic, în afară de promisiunea unei represiuni sporite, în încercarea de a pune capăt rețelelor de traficanți de făpturi umane. Aşteptându-i pe barbari: Europa fortăreață Pornind de aici, Le Monde, în Franța, are în numărul de astăzi un interviu cu sociologul german Steffen Mau, specialist în geopolitică și în proliferarea frontierelor solide, care remarcă impresionanta înmulțire a granițelor-zid. Cum o spune el: „În 1990, exista o duzină de ziduri-frontieră. Astăzi sunt mai mult de 70. Acum trei decenii, mai puțin de 5 % din frontiere erau materializate în ziduri. Acum – sunt peste 20 %.” “Pe deasupra, remarcăm o netă accelerare din 2000 încoace. În ultimele două decenii, au fost construite mai multe ziduri decât în toată jumătatea de secol precedentă. Din punct de vedere geografic, există mari disparități între continente: în Asia, aproape 40% din granițe sunt fortificate; în Europa, 16%; în Africa și America (Nord și Sud), mai puțin de 10%. Este important de menționat că amplasarea lor contrazice teza „ciocnirii civilizațiilor” [a politologului american Samuel Huntington]. Într-adevăr, majoritatea acestor ziduri nu se găsesc la joncțiunea unor zone culturale diferite și ostile, ci în cadrul aceluiași spațiu geopolitic, precum între Arabia Saudită și Yemen; între Botswana și Zimbabwe; între Georgia și Rusia; între Turkmenistan și Uzbekistan. Uneori motivul e pur politic: este vorba despre un stat care își afirmă suveranitatea în fața unui vecin mai mult sau mai puțin amenințător. Dar, din ce în ce mai des, obiectivul este acela de a lupta împotriva migranților” sosiți din marea cea albastră. „Un albastru infinit” (Angela Similea) Același Courrier International pomenit înainte preia un articol de pe site-ul spaniol (site de informații politice și culturale generalist, de centru-dreapta) El Confidencial, care își informează cititorii că grecii din Antichitate nu cunoșteau culoarea albastră și că de altfel multe civilizații ale trecutului nici nu au avut un cuvânt pentru „albastru”, ceea ce înseamnă că ei nu vedeau pur și simplu culoarea, care s-ar dovedi astfel a fi doar un construct cultural. Dar asta o spunea deja Umberto Eco, într-un scurt capitol al cărții sale despre traducere Dire quasi la stessa cosa (publicată în același an și în engleză: Mouse or Rat. Translation as Negotiation, 2003). Noi avem însă un exemplu mult mai interesant decât ce găsim în articolul (bine argumentat, chiar dacă superficial) din El Confidencial: numele însuși al Mării Negre, Pontos Euxeinos. Euxeinos a fost întotdeauna explicat ca însemnând chipurile “ospitalier”, prin antifrază, pentru că pe malurile mării, de jur împrejur, trăiau numai barbari ostili. Această etimologie populară si neconvingătoare, inventată chiar de greci, a fost acceptată încă din antichitate. In realitate, este mult mai plauzibil ca numele mării sa fi fost de pe atunci „Neagră“ – sau „Albastră” – lucru reflectat fidel până azi în toate limbile dimprejur, în afară de greacă. Pe tot litoralul de nord al mării Negre locuiau atunci nomazii războinici sciți și sarmați, in a căror limbă de tip iranian oriental akhshaena (pronunțat [ahșaina]) desemna o culoare închisă, sumbră. Albastru, dacă asta ne aranjează. Derivatul în linie dreapta al lui akhshaena este și astăzi șin in paștună, limba din Afganistan (pronunțat cu i lung, șiin – ﳾن), care înseamnă fie albastru închis, fie verde închis. Paștunii desemnează atât culoarea mării, cât si cea a cerului sau a ierbii cu același termen: șin. Pentru paștuni, veri cu vechii sciți de la Marea Neagră, nu există distincție între albastru și verde. Cerul, marea și iarba, iar uneori chiar și noaptea, au aceeași culoare. „In France they kiss on Main Street” Pe un ton doar aparent mai lejer (căci dacă e proiectat pe fundalul actualelor certuri franco-britanice asta poate fi interpretat ca trădare), cotidianul stângii intelectuale londoneze The Guardian pune întrebarea ce îi face pe francezi (și mai ales pe franțuzoaice) să se îmbrace și să se miște atât de șic. Obsesia, în Anglia, cu șicul femeilor franceze e veche. Revistele britanice organizează deseori dezbateri despre: de ce nu vezi franțuzoaice șleampete și obeze, când de fapt ele mănâncă la prânz cârnați cu măruntaie (andouillettes) și beau câte o jumătate de vin roșu la masă de parcă ar fi apă. The Guardian scrie pe un ton iritat, dar respectuos fără voie, în același timp, despre eleganța franțuzească (the Gallic chic) foarte greu de atins și despre cât de enervante sunt franțuzoaicele. Unele par a coborî direct de la un defileu de modă, însă altele abia dacă au o cămașă pe ele, apoi un coc aproape desfăcut și fâlfâie împrejur un mic nor de Chanel No 5. Parcă orice ar pune pe ele este agasant de potrivit. Concluzia este că nu e ceva care ține de haine, ci de atitudine. E vorba, în cazul franțuzoaicelor, de o formă de încredere în sine pe care femeile din alte culturi nu o au, pentru că trăiesc în nesiguranță și în permanentă autoapărare (care poate duce la agresivitate ieșită din frică). Franțuzoaicele sunt enervante pentru că – știind cine sunt – ele nu fac vreun efort să o arate. Ideea rămâne însă de a afla de ce nu vezi franțuzoaice obeze și ce le face să fie elegante chiar și când pun pe ele flenduri de la talcioc. Ei bine, conchide The Guardian, asta e pentru că șarmul franțuzoaicei nu vine de la haine ci de la gesturi și atitudine, de la cum își deschide poșeta, până la cum învârte cracii pentru a sta picior peste picior. Este o enervantă atitudine de încredere în sine care nu poate fi imitată... atunci când tu nu ai încredere în tine. God save the Kleenex Dar, desigur, și în Anglia se menține vie o eleganță indiscutabilă, cel puțin în nobilime și, oricum, la nivelul familiei regale. Astfel, săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné revelează (doar în ediția pe hârtie și citând Le Parisien Weekend) că mult-iubitul prinț Charles, în așteptarea decesului mamei lui, ceea ce îl va propulsa automat ca rege, beneficiază de toate onorurile rezervate rangului lui: «Un valet îi pune pasta de dinți pe periuță, în vreme ce un altul îi leagă șireturile. /.../ Dacă se află în călătorie, prințul Charles cere ca patul lui ortopedic, colacul de toaletă și hârtia igienică premium de fabricație Kleenex să-i fi fost instalate deja, gata de folosință.» Cum conchide Le Canard enchaîné, cu mult bun simț jurnalistic și comercial: „Păcat că marca Kleenex n- avut curaj să facă din asta un argument publicitar”.
2 d
europalibera.org